Shoot Out – Snooker pe muchie de cuţit

Snooker - Diverse / Autor: Florentin Nica / Data: 30 Ian. 2011

Competiţia desfăşurată pe Arena Circus din Blackpool, Anglia, a continuat sâmbătă, 29 ianuarie 2011, cu meciuri din ce în ce mai spectaculoase. Pe lângă regulile noi specifice acestei întreceri, mai putem distinge câteva caracteristici diferite faţă de snookerul clasic. Ne referim în primul rând la echipament, care este mai lejer: nu mai avem parte de acel costum cu papion bine strâns la gât, ci doar de un tricou cu numele jucătorilor pe spate. Apoi, la intrarea în arenă, sportivii sunt însoţiţi de două femei foarte frumoase. Senzaţia de joc pe computer este dată de vocea cavernoasă – dar totuşi metalică – a unui crainic care pare luat din celebrul joc „Mortal Combat”. El anunţă la început oponenţii, dă startul partidei, avertizează jucătorii când au expirat cele cinci minute care permit jucătorilor 20 de secunde pentru lovitură, intrându-se astfel în zona celor 15 secunde pentru lovitură şi, la final, transmite spectatorilor cine a câştigat şi cine este „Out”. Toate acestea sunt specifice unui show, în care sportul e important, dar în care predomină mai mult spectacolul şi contează mai puţin rezultatul de pe tabelă.

În cea de-a doua parte a primei runde – sesiune care s-a desfăşurat pe 29 ianuarie – au fost înregistrate următoarele rezultate:

  • Barry Pinches - Neil Robertson (15–106) – australianul reuşeşte să profite de un fault al adversarului şi beneficiind de „ball in hand” îşi construieşte un break consistent câştigând din a doua venire la masă;
  • Peter Lines - Barry Hawkins (65–24);
  • Shaun Murphy - Rory McLeod (28–30) – Murphy ratează câteva oportunităţi de a puncta decisiv, iar adversarul îl întrece; chiar dacă încearcă să revină la masă şi să câştige nu mai are timp pentru asta; 
  • Alfie Burden - Matt Selt (106–0) – şi a doua sesiune a primei runde are parte de un break de peste 100 de puncte, acum Alfie Burden este cel responsabil pentru o ispravă ca aceasta;
  • Ricky Walden - Joe Perry (0–130) – două urcări la masă îi sunt suficiente lui Walden pentru a-l surclasa la zero pe Joe Perry;
  • Judd Trump - Dave Harold (58–31) – Harold, pierzând noţiunea timpului, a executat o lovitură cu alarma pe cap, a greşit şi i-a lăsat masa la dispoziţia lui Trump care a câştigat;
  • Graeme Dott - Matthew Couch (99–16);
  • Jamie Cope - Ken Doherty (1–81);
  • Adrian Gunnell - David Morris (85–30) – Gunnell îşi începe break-ul de 85 de puncte după o lovitură combinată, nemaicedând locul la masă decât la final când Morris nu mai poate face nimic;
  • Gerard Greene - Rod Lawler (38–55);
  • Matthew Stevens - Mike Dunn (36–67);
  • Stuart Pettman - Bjorn Haneveer (41–35) – cei doi se cam invită reciproc la câştigare meciului, dar cel care profită de oportunităţile oferite este Pettman;
  • Joe Swail - Mark Davis (6–49);
  • Andy Hicks - Mark Selby (34–44); 
  • Anthony Hamilton - Anthony McGill (70–31) – Hamilton din a treia venire la masă încheie socotelile cu oponentul său;
  • Stuart Bingham - Ian McCulloch (51–31).


    Sesiunea de seară – cea a şaisprezecimilor – a fost mult mai palpitantă decât cea de după-amiază. Jucătorii au început să înţeleagă faptul că limita de timp poate fi un avantaj, dar şi un dezavantaj şi unii s-au folosit de aceste aspecte ale acestui nou concept. Unele meciuri au fost câştigate la limită, oferind publicului doza de dramatism şi tensiune specifice competiţiilor de cea mai bună calitate. După tragerea la sorţi s-au jucat următoarele meciuri, care s-au încheiat astfel:

  • Nigel Bond - Stephen Lee (96–0) – după un fault al lui Lee, care face ca bila albă să zboare pe deasupra bilei obiect, Bond având „ball in hand” îşi construieşte un break de 91 de puncte;
  • Mark Davis - Judd Trump (30–31) – Trump îl întrece în ultima clipă pe adversarul său reuşind lovitura la bila albastră şi-i „strică” bilele adversarului aşteptând să treacă timpul;
  • Marcus Campbell - Andrew Higginson (67–1) – după un break consistent al lui Campbell, Higginson revine la masă, dar cedează repede frame-ul după prima greşeală;
  • Mike Dunn - Alfie Burden (66–59) – ratarea la bila neagră la scorul de 39-59 transformă meciul într-unul foarte tensionat, Mike Dunn reuşind în ultimul moment să cureţe masa şi câştigă unul din cele mai spectaculoase frame-uri ale serii;
  • Robert Milkins - Tom Ford (54–9);
  • Stuart Bingham - Adrian Gunnell (37–34) – din nou meci terminat la limită, lui Stuart Bingham îi iese în ultimele secunde ale partidei lovitura la bila albastră şi-şi adjudecă frame-ul;
  • Rory McLeod - Tony Drago (61–57) – Rory McLeod concurează pentru titlul de cel mai norocos jucător al turneului, întrucât el învinge în ultima clipă printr-o lovitură  „fie ce-o fi” la bila neagră care poposeşte în buzunar după ce se loveşte de mai multe mante; a fost un frame savurat la maximum de către public;
  • Mark Selby - Stuart Pettman (89–6) – trei veniri la masă îi sunt suficiente lui Selby ca să acceadă în şaisprezecimi;
  • Peter Lines - John Higgins (54–47) – la final avem parte de un John Higgins foarte amuzant, el fiind cel care face „jogging” în jurul mesei pentru victoria pe care nu mai are timp să o obţină;
  • Alan McManus - Neil Robertson (49–50) – considerat cel mai spectaculos meci al serii, întrucât australianul reuşeşte chiar în ultima secundă să introducă bila neagră şi să treacă mai departe în cadrul acestei competiţii cu adevărat dramatice;
  • Rod Lawler - Ronnie O'Sullivan (34–93) – deşi The Rocket face câteva greşeli în acest frame, comite chiar fault în urma unei lovituri pretenţioase cu mai multe mante, totuşi la final oferă publicului dovada măiestriei sale printr-un joc foarte dezinvolt;
  • Ali Carter - Fergal O'Brien (48–57);
  • Dominic Dale - Anthony Hamilton (15–52) – săriturile la propriu ale lui Dominic Dale nu impresionează deloc bila de joc, aceasta nepoziţionându-se în favoarea sa, iar el e nevoit să arunce prosopul;
  • Mark King - Steve Davis (112–0) – cum nicio sesiune de până atunci nu s-a închiat fără vreun break de peste 100 de puncte, nici aceasta nu avea voie să se încheie altfel, Mark King asumându-şi responsabilitatea pentru reuşita cu pricina;
  • Joe Perry - Ken Doherty (25–83) – un fault al lui Joe Perry îi deschide drumul către un break de 63 de puncte adversarului său, care câştigă după a doua venire la masă;
  • Ryan Day - Graeme Dott (53–40) – Ryan încheie o seară minunată printr-o evoluţie excelentă şi un break consistent care-i asigură victoria, în ciuda faptului că Dott încearcă să câştige şi el contra cronometru.


 

 

Galerie imagini

Articole din aceeasi categorie

Snooker / Diverse / Autor: Florentin Nica / 18 Mar. 2011

Shaun Murphy câştigă confruntarea tactică împotriva lui Ricky Walden

Meciul dintre Shaun Murphy şi Ricky Walden, ce s-a desfăşurat în cadrul optimilor PTC Grand Final, s-a încheiat 4-2 în favoarea primului. A fost o partidă lungă, tacticizată, dar cei doi sportivi au reuşit şi break-uri de peste 50 de puncte.  

Snooker / Diverse / Autor: Florentin Nica / 13 Mar. 2011

John Higgins triumfă în China

Scoţianul John Higgins nu i-a cedat lui Jamie Cope decât un frame pentru fiecare sesiune de joc şi s-a impus în finala Chinalife Xingpai Hainan Classic cu scorul de 7-2. Englezul a început bine fiecare sesiune – întrucât s-a impus în deschidere – dar apoi i-a permis...

Pag. 1 din 7 | 2 art./pag. | Total 13 art.

tableta de fotbal

tableta de tenis

tableta de tenis

tableta de ciclism

Cele mai noi articole